Peste tot auzim de dragoste. Se spune ca viata nu are sens fara aceasta traire suprema si atunci de ce exista oare iubiri interzise?
El insurat, ea studenta
Situatie destul de cunoscuta in prezentul cotidian, dar care lasa urme adanci cam de fiecare data si, mai ales, in sufletul ei. E tanara, e frumoasa, e ispita perfecta pentru barbatul care s-a plictisit de acelasi parfum al sotiei. Idila incepe furtunos si se dezvolta la fel, dar societatea priveste cu ochi banuitori aceasta legatura. Ce sa mai spun de barbatul care incepe sa aiba remuscari fata de consoarta si bate in retragere de la tanara studenta. Sunt situatii cand a existat fiorul dragostei sau a fost vorba doar de o simpla aventura. Indiferent la care ne referim, ne aflam in fata unei iubiri care nu primeste nota maxima. Si totusi, cine suntem noi sa judecam?
El de culoare, ea alba
Ne place sa recunoastem sau nu, inca privim cu oarecare repulsie atunci cand vedem un barbat, de alta culoare decat cea alba, impreuna cu o femeie care nu face parte din aceeasi „rasa”. Ne intrebam uimiti cum poate sta cu el, de ce nu si-a gasit pe cineva ca ea ca doar barbati sunt pe toate drumurile. De parca dragostea te intreaba daca poate aparea sau nu. Ea vine, se instaleaza in suflet si de acolo depinde de tine ce faci. Personal, mi se pare atragator un barbat afro (si nu ma refer la mitul cu marimea, despre care stim toate!) sau un japonez, etc. Nu cred ca ne „corcim” - asa cum am auzit de multe ori!!! Din contra, asa reusim sa ne cunoastem mai bine, sa fim mai deschisi si mai liberi asa cum ar trebui sa fie intr-o lume care se vrea a fi una democrata, libera.
Ea cu handicap, el sanatos
Traim intr-o lume pline de riscuri si accidente severe. Privim in toate directiile si nu vrem sa luam contact cu realitatea dura: ca oamenii pot avea probleme grave. Ne plangem ca ajungem prea greu la serviciu din cauza traficului, dar nu facem in schimb nimic pentru cei care au cu adevarat nevoie de ajutor. Nu vrem sa vedem oameni suferinzi, cu atat mai putin persoane cu un anumit handicap. Si totusi, ei exista si au aceleasi drepturi ca si noi, inclusiv la iubire!
Am auzit un lucru groaznic de curand. O femeie care a trecut printr-un grav accident de masina, in urma caruia a ramas imobilizata intr-un scaun cu rotile, era acuzata de „prietene” ca nu-si incurajeaza barbatul sa-si refaca viata, de parca ea era moarta. Am ramas clipe bune stupefiata de ceea ce auzeam, apoi m-am gandit ca poate e de vina pentru aceasta mentalitate societatea care admira doar frumusetea exterioara, fara sa-i mai pese de cea interioara sau de alte calitati. Inca ma intreb ce ne determina sa judecam atat de aspru un om, ca si noi, doar pentru ca el nu mai poate merge...
Frumosi, sanatosi, bolnavi, albi, negri, galbeni.... consider ca dragostea nu ar trebui sa fie niciodata asociata cu termenul de „interzis”. Traim, simtim, iubim, speram, nu asta este scopul vietii?
El de culoare, ea alba
Ne place sa recunoastem sau nu, inca privim cu oarecare repulsie atunci cand vedem un barbat, de alta culoare decat cea alba, impreuna cu o femeie care nu face parte din aceeasi „rasa”. Ne intrebam uimiti cum poate sta cu el, de ce nu si-a gasit pe cineva ca ea ca doar barbati sunt pe toate drumurile. De parca dragostea te intreaba daca poate aparea sau nu. Ea vine, se instaleaza in suflet si de acolo depinde de tine ce faci. Personal, mi se pare atragator un barbat afro (si nu ma refer la mitul cu marimea, despre care stim toate!) sau un japonez, etc. Nu cred ca ne „corcim” - asa cum am auzit de multe ori!!! Din contra, asa reusim sa ne cunoastem mai bine, sa fim mai deschisi si mai liberi asa cum ar trebui sa fie intr-o lume care se vrea a fi una democrata, libera.
Ea cu handicap, el sanatos
Traim intr-o lume pline de riscuri si accidente severe. Privim in toate directiile si nu vrem sa luam contact cu realitatea dura: ca oamenii pot avea probleme grave. Ne plangem ca ajungem prea greu la serviciu din cauza traficului, dar nu facem in schimb nimic pentru cei care au cu adevarat nevoie de ajutor. Nu vrem sa vedem oameni suferinzi, cu atat mai putin persoane cu un anumit handicap. Si totusi, ei exista si au aceleasi drepturi ca si noi, inclusiv la iubire!
Am auzit un lucru groaznic de curand. O femeie care a trecut printr-un grav accident de masina, in urma caruia a ramas imobilizata intr-un scaun cu rotile, era acuzata de „prietene” ca nu-si incurajeaza barbatul sa-si refaca viata, de parca ea era moarta. Am ramas clipe bune stupefiata de ceea ce auzeam, apoi m-am gandit ca poate e de vina pentru aceasta mentalitate societatea care admira doar frumusetea exterioara, fara sa-i mai pese de cea interioara sau de alte calitati. Inca ma intreb ce ne determina sa judecam atat de aspru un om, ca si noi, doar pentru ca el nu mai poate merge...
Frumosi, sanatosi, bolnavi, albi, negri, galbeni.... consider ca dragostea nu ar trebui sa fie niciodata asociata cu termenul de „interzis”. Traim, simtim, iubim, speram, nu asta este scopul vietii?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu