Postări
Cu siguranta iti trebuie mult curaj sa iei o decizie atat de radicala si sa incepi o noua viata pe alte meleaguri.
Totusi aceasta decizie este luata de tot mai multe femei fie pentru a-si urma studiile, iubirea vietii sau pur si simplu pentru a incepe o alta viata! Pe forumul iDieta.ro vei gasi o multime de femei care au facut acest lucru si chiar daca dorul de casa le mai cuprinde din cand in cand nu regreta decizia luata.
Una dintre ele este Carmy care poate fi considerata cea mai curajoasa femeie care nu se teme cu siguranta de necunoscut, de nou si asta pentru ca a luat-o de la zero de nici mai mult, nici mai putin de 7 ori pana acum.
Carmy: “Cred ca eu bat recordul in asta: am luat-o de la 0 de 7 ori, la sute sau chiar mii de km de locul anterior. Numai eu si valiza mea, un nou oras, o noua tara in care de cele mai multe ori chiar nu cunosteam pe nimeni. [A fost greu] sa-mi fac noi prieteni, sa ma integrez intr-o societate, intr-o tara in care in cateva cazuri nici nu vorbeam limba. Si in urma am lasat multi prieteni, cateva iubiri (nu cred in relatii la distanta) si multe amintiri.
Dar ultima oara a fost cel mai dur, poate ca a fost o tara mai putin prietenoasa. Poate ca am obosit eu sa tot fac asta, dar nu cred ca raman nici aici, desi acum sunt integrata aici si am multi prieteni. Dar nici nu-mi mai vine sa iau totul de la 0. Cred ca imi voi calca pe urme si voi incerca sa ma intorc in unul dintre locurile in care am fost deja, unde inca am multi prieteni si oportunitati pentru un job bun...”
Ti-e teama de obstacolele pe care le vei intalni sau ca nu te vei integra, cu siguranta te poate sfatui Mealexxis care a plecat in strainatate inca de la varsta de 19 ani manata de dorinta de a-si continua studiile.
Mealexxis : “Eu am plecat ca au-pair cand aveam 19 ani. Decizia de a pleca nu a fost neaparat a mea, ci mi-a fost insinuata, daca as putea spune asa. Daca as fi avut de ales atunci, as fi ramas in tara. Dar vroiam sa fac o facultate si ai mei nu au avut banii necesari pentru a ma putea sustine financiar. Am muncit cativa ani ca au-pair, am invatat limba dupa care am aflat ca pot face si aici facultatea. Intre timp m-am si casatorit.
Perioada ca au-pair a fost o scoala grea, dar necesara. M-a maturizat si am invatat o groaza de lucruri: am invatat sa gatesc (eu, cea care-i ziceam lu`tata ca o sa ma casatoresc cu un bucatar, ca n-am chef de oale!), sa am grija de o casa, dar cel mai important a fost faptul ca am avut timp sa ma cunosc pe mine insami. Obstacole in ceea ce priveste integrarea nu am avut. Am gasit repede prieteni, mai ales prin intermediul studiului si nu ma pot plange ca am fost vazuta sau tratata vreodata rau.”
Nici povestea Romanitzei nu difera foarte mult. Ea a vrut sa isi schimbe viata in bine asa ca si-a luat inima in dinti si a plecat in Italia unde a reusit sa practice aceeasi meserie ca si in Romania doar ca acum este mult mai bine platita:
Una dintre ele este Carmy care poate fi considerata cea mai curajoasa femeie care nu se teme cu siguranta de necunoscut, de nou si asta pentru ca a luat-o de la zero de nici mai mult, nici mai putin de 7 ori pana acum.
Carmy: “Cred ca eu bat recordul in asta: am luat-o de la 0 de 7 ori, la sute sau chiar mii de km de locul anterior. Numai eu si valiza mea, un nou oras, o noua tara in care de cele mai multe ori chiar nu cunosteam pe nimeni. [A fost greu] sa-mi fac noi prieteni, sa ma integrez intr-o societate, intr-o tara in care in cateva cazuri nici nu vorbeam limba. Si in urma am lasat multi prieteni, cateva iubiri (nu cred in relatii la distanta) si multe amintiri.
Dar ultima oara a fost cel mai dur, poate ca a fost o tara mai putin prietenoasa. Poate ca am obosit eu sa tot fac asta, dar nu cred ca raman nici aici, desi acum sunt integrata aici si am multi prieteni. Dar nici nu-mi mai vine sa iau totul de la 0. Cred ca imi voi calca pe urme si voi incerca sa ma intorc in unul dintre locurile in care am fost deja, unde inca am multi prieteni si oportunitati pentru un job bun...”
Ti-e teama de obstacolele pe care le vei intalni sau ca nu te vei integra, cu siguranta te poate sfatui Mealexxis care a plecat in strainatate inca de la varsta de 19 ani manata de dorinta de a-si continua studiile.
Mealexxis : “Eu am plecat ca au-pair cand aveam 19 ani. Decizia de a pleca nu a fost neaparat a mea, ci mi-a fost insinuata, daca as putea spune asa. Daca as fi avut de ales atunci, as fi ramas in tara. Dar vroiam sa fac o facultate si ai mei nu au avut banii necesari pentru a ma putea sustine financiar. Am muncit cativa ani ca au-pair, am invatat limba dupa care am aflat ca pot face si aici facultatea. Intre timp m-am si casatorit.
Perioada ca au-pair a fost o scoala grea, dar necesara. M-a maturizat si am invatat o groaza de lucruri: am invatat sa gatesc (eu, cea care-i ziceam lu`tata ca o sa ma casatoresc cu un bucatar, ca n-am chef de oale!), sa am grija de o casa, dar cel mai important a fost faptul ca am avut timp sa ma cunosc pe mine insami. Obstacole in ceea ce priveste integrarea nu am avut. Am gasit repede prieteni, mai ales prin intermediul studiului si nu ma pot plange ca am fost vazuta sau tratata vreodata rau.”
Nici povestea Romanitzei nu difera foarte mult. Ea a vrut sa isi schimbe viata in bine asa ca si-a luat inima in dinti si a plecat in Italia unde a reusit sa practice aceeasi meserie ca si in Romania doar ca acum este mult mai bine platita:
Romanitza: “Eu stau in Italia de 7 ani. In Romania aveam un salariu de asistenta medicala, munceam 12 ore pe salvare, aveam copil la scoala, un apartament cumparat pe timpul lui Ceausescu si o Dacie - pe care le-am lasat fostului sot cind am venit sa muncesc aici. Nu spun cit m-a costat sa fac recunosterea studiilor ca sa pot munci ca asistenta aici, in materie de bani si timp pierdut pe la ministere si ambasade, dar a meritat efortul!
Acum am casa mea, masina, imi permit vacante unde vreau, munca mea e platita si respectata. Pot sa folosesc cosmetice scumpe, sa merg la salon cind vreau si sa nu ma preocup cind trebuie sa platesc lumina sau telefonul. Nu mai vorbesc de sotul pe care l-am gasit aici.
Acum imi permit sa-i cumpar baiatului meu masina de 22.000 de euro si casa la mare. Nu stiu daca toate astea merita dorul de casa... dar sunt fericita asa. In Romania eram o femeie divortata cu un copil, care statea la parinti.”
Pe forumul iDieta.ro poti discuta cu fetele plecate in strainatate pentru a afla mai multe chiar de la ele si pentru a descoperi daca se merita sau nu sa incepi o noua viata departe de Romania.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu