La ce se uita lumea in acest moment...

Ce urmareste lumea acum

↑ Grab this Headline Animator

Cautare

A FACE DINTR-UN FENOMEN O TAINĂ


Scriind despre dragoste aş umple probabil zeci de pagini, dar toate ar fi înţesate de trăirile mele... Sunt subiectivă poate pentru că sunt îndrăgostită de atâta timp, iar bunul Dumnezeu a fost generos cu mine şi mi-a scos în cale omul potrivit, care să mă iubească aşa cum sunt eu, imperfectă, dar care să-mi ofere impulsul de a tinde spre perfecţiune, de dragul lui...
Sunt oarecum depăşită de situaţia actuală în ceea ce priveşte percepţia conceptului de iubire în rândurile tinerilor, deşi nu sunt prea în vârstă (conform unei opinii unanim împărtăşite, la 20 de ani eşti în floarea tinereţii)... Încerc să-mi actualizez nivelul de informare şi să privesc această manifestare de tandreţe, delicateţe şi umanitate numită dragoste din perspectiva celor care sunt mult mai ancoraţi ca mine în realitatea consumeristă. Îmi îndrept astfel gândul către mult mediatizata sărbătoare a iubirii, Valentine’s Day...
E drept, această zi are şi pentru mine o semnificaţie deosebită, dar nu prin prisma faptului că este instituită şi sărbătorită la nivel global, nicidecum nu cred în profunzimea ei, ci sărbătoresc pe 14 februarie trecerea unui nou an de la ivirea unei clipe cumplit de personală şi profoundă, a cărei amintire îmi dă fiori de emoţie de parcă aş retrăi-o aievea...
Poate mulţi dintre cei ce privesc cu scepticism această sărbătoare nu îmi vor da dreptate dar, dincolo de caracterul aproape banal, dincolo de răspândirea ce îi răpeşte tot farmecul, dincolo de superficialitatea dureroasă în care se scaldă această zi, are şi ea o parte bună. Da, este folositoare într-o oarecare măsură...
Am rămas uimită într-o bună zi când un tânăr a afirmat uimit, conversând cu o persoană apropiată mie, că nu credea că fetelor le mai place să primească flori, majoritatea le consideră “fumate”. Aşadar, învinuind bărbaţii de lipsă de romantism, ne dovedim mai materialiste decât ei, ba chiar, într-o oarecare măsură, noi am condus la adoptarea acestei atitudini. O altă imagine neplăcută mi-a oferit-o de fiecare dată capitala, Bucureştiul... Cuplurile care megeau pe străzile, şi aşa degradante, ale oraşului păreau că formează un cuplu doar în virtutea unei convenţii sociale, nicidecum că se comportă ca şi cum ar fi suflete-pereche. M-a uimit lipsa sclipirii din priviri, a strângerii complice de mână, a surâsului de abandonare în braţele celuilalt, a conversaţiei însufleţite de fervoarea de a-l cunoaşte pe cel de lângă tine... În schimb, am zărit ochi goi ce revelau suflete lipsite de conţinut, aerul conjugal încărcat de rutină, două trupuri ce tindeau unul spre altul poate numai în aşternut, în miezul nopţii, când întunericul ascunde vidul din priviri...
În acest descurajant decor, Ziua Îndrăgostiţilor aduce o oarecare schimbare căci, însufleţiţi de un imbold instinctual al comuniunii interumane, pe străzi mişună o mulţime de tineri cu trandafiri roşii în mână, a căror nepricepere în alegerea florilor este trădată de codiţa dezfrunzită sau de fundiţa roz ce atârnă inertă pe lângă floarea ce urmează a fi dată persoanei dragi. Astfel, există măcar o zi în care florile nu mai sunt demodate, în care licărirea de romantism ascunsă adânc în structura masculină iese la suprafaţă fără teama de ridicol... Există măcar o zi în care sufletele se deschid pentru a face loc unei declaraţii de dragoste oricât de rudimentară şi neîndemânatică... o zi în care lăsăm încrâncenarea la o parte şi dăm ocazia partenerului de a se bucura de noi... Poate măcar în această zi ochii bucureştenilor se vor umple de o oarecare sclipire de umanitate, iar băiatul se va apleca spre fata alături de care merge spre a o prinde de mână şi a o privi în ochi în lumina soarelui ...
Poate par negativistă, dar nu sunt, ci, dimpotrivă, privind în fiecare zi aleile Copoului, îmi dau seama cât de norocoşi suntem că avem un loc atât de încărcat spiritual unde fiecare se poate bucura de apropierea celuilalt, de sentimentul de atemporalitate oferit de bătrânii tei, unde putem face dintr-o sărbătoare instituţionalizată şi hipermediatizată o sărbătoare personală, profundă, o încununare a fiecărei zile petrecută alături de cel drag... O zi în care să-i oferim cadoul pe care i l-am fi oferit în fiecare zi dacă am fi avut resursele necesare şi o zi în care să celebrăm frumuseţea sufletului celuilalt, să ne oglindim în privirea sinceră a persoanei iubite, o zi în care să ne dăm şansa să fim oameni mai presus de orice...

1 comentarii:

valy spunea...

O seara minunata in continuare!

:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Trimiteți un comentariu

 
Home | Gallery | Tutorials | Twitter | SchimbLink | Contact Us

Copyright © 2009 gabytza-blogz |Designed by Gabytza |Converted to blogger by Gabytzablogz

Toate drepturile sunt rezervate

Multumesc pentru ca ne urmariti